Mandala, volumul de poezie (a doua ediție, revăzută la editura Casa de pariuri literare 2021) al Oanei Cătălina Ninu este prin excelență un volum al vicisitudinilor. Un volum care ne amintește cât de necesară este durerea „pe întuneric scrijelesc pe dinăuntru o mandală fără centru”. Poezia nu reprezintă o epuatie, ci o revoltă împotriva dorinței de a ascunde faptul că în ,,nemărginirea propriei dureri găsești uneori o plăcere tăioasă”.   

    Prin versul primului poem ,,în fiecare seară în somn rup simetric cerșaful” pătrundem într-o lume în care luciditatea cronică a eului liric pare că ,,stă încolăcită”, ca un șarpe, peste un trup chinui, sufocat.   Această lume ne trimite cu gândul la infernul lui Dante sau la scenele apocaliptice ce apar în Noul Testament, prin imaginea unui trup fracturat și-a unei lumi dematerializate. Eul liric este prins într-un coșmar din care nu poate scăpa, dar ca plasture, pansament pentru a opri o secundă durerea sângerândă ,,de sub unghii țâșnesc cuvinte șireturi” cuvinte care devin poezie.

Citește continuarea pe: „pe întuneric scrijelesc pe dinăuntru o mandală fără centru”. (diminetitarzi.blogspot.com)