Oana Cătălina Ninu debutează în 2005 cu Mandala, iar la 16 ani de la debut apare cea de-a doua ediție a volumului la Casa de Pariuri Literare, ceea ce demonstrează că poemele rezistă probei timpului și încă reflectă o sensibilitate actuală. Ce mi-a atras atenția în mod special a fost receptarea inițială a volumului, care pe lângă premiile câștigate, a avut parte și de etichetări de tipul „poezia ei este scrisă bărbătește”, fiind considerat un aspect pozitiv al volumului. Chiar dacă Mandala a fost receptat ca o aglomerare de imagini, ancorate în zona biografistă și autenticistă, creând pentru unii o poezie obsedantă a unei feminități neconforme, cred totuși că acum procesul rescrierii identității este mult mai important de menționat.

Poemele din Mandala explorează sentimente limită, de inadecvare, de revoltă și împotrivire, o atitudine specifică poeziei douămiiste, dar chiar și așa trebuie amintită perspectiva feminină care dublează inadecvarea și nepotrivirea din cauza modului în care identitatea feminină este construită într-o societate puternic patriarhală: „de fiecare dată mă/ opresc dincoace de șinele tramvaiului/ stau 5 secunde apoi urc tremurând pe trotuar mă las înjurată/ de șoferii de tiruri alții mă fluieră ce faci frumoaso/ azi e joi și mi se rupe de tot”. p. 46). Dacă în 2005 Mandala e o reacție anti-„normalitate”, în 2021 volumul poate fi recuperat ca unul dintre cele care premerg literatura feministă din spațiul literar românesc.

Citește continuarea pe: Contestare și rescriere în „Mandala” de Oana Cătălina Ninu – citestema.ro