La 16 ani de la publicarea debutului Oanei Cătălinei Ninu (pseudonim pentru Oana Cătălina Ninulescu), care a câștigat în 2005 Premiul Național Mihai Eminescu Opera Prima, reeditarea Mandalei la editura Casa de Pariuri Literare invită la revizitarea unei poezii tăioase și combative care agresează extatic (nu întâmplător, motto-ul celei de-a doua părți este În nemărginirea propriei tale dureri găsești uneori o plăcere tăioasă), uzând de un instrumentar precis și controlat inteligent pe care autoarea îl frânează exact în pragul abuzării sale. Rafinamentul unei astfel de lirici construite din provocarea extremelor stă în dozaj, în capacitatea poetei de a expulza cu forța și discernământul cu care retrage și îmblânzește, o cumpănire cu atributele pândei. Comparată cu Elena Vlădăreanu și Miruna Vlada, într-un reflex firesc al criticii de întâmpinare (despre care Ștefania Mincu spunea în „Tomis”că dovedește actualmente miopii foarte mari), dat fiind că cele trei au împărțit scena debutanților douămiiști, dar și cu Sylvia Plath sau Virginia Woolf (cu rezervele de rigoare), volumul Oanei Cătălina Ninu a avut parte de receptări diverse și oarecum echilibrate, de la entuziasm la ironie și respingere. Ceea ce nu face decât să demonstreze că apariția Mandalei nu a fost doar consemnată și înregistrată în istoria unor premii importante destinate poeziei din România, ci a încercat să își găsească un loc între direcțiile poetice conturate la începutul anilor 2000.

Citește continuarea pe: Mandala. Fagurele electric | Poetic Stand